Chiar foarte ciudati.
Cum indraznesc ei sa se diferentieze de marea masa? Cum isi permit sa se uite la mine, printr-un obiectiv? La mine, un simplu trecator, care nu am curaj sa ma uit la nimeni?
De unde au energia de a se opri? Se opresc, surprind si pleaca. Eu nu am energia sa ma opresc. Eu trebuie sa-mi continui drumul meu liniar, fara sa ma abat.
Ce vad ei si nu vad eu? Am vazut poze cu nori si mi-am dat seama ca nu mai privisem cerul de foarte mult timp. Am vazut poze cu zambete si am inceput sa le caut mai mult in jurul meu, dar si sa le ofer.
Da. E clar. Fotografii sunt ciudati. Sau poate eu?
And Then I Met Photography from Jared Wells on Vimeo.
1 comments:
Fotografii sunt diferiti nu ciudati. :)
Iti pot spune din experienta mea ca imi place sa fotografiez pe strada pentru ca imi place mult ce se intampla pe strada..pe strada gasesti Realism.... . . surprinzi oamenii asa cum sunt ei cu grijele si problemele din viata lor, cu bucurii.Fotografiez pe strada pentru ca imi place mult ce se intampla, sunt momente cand ma identific cu situatiile pe care le surprind.Sunt topit cand prind un zambet sincer, o situatie faina care se poate transpune intr-o poveste si ii poate face pe oamenii care o privesc pe urma sa zambeasca si sa vada cu alti ochi viata si lucrurile care se intampla pe strada. Ca sa te citez pe tine: " Am vazut poze cu zambete si am inceput sa le caut mai mult in jurul meu, dar si sa le ofer "...cam asta incerc sa fac. :>
Ador sa fotografiez pe strada strada pentru ca vreau sa inteleg miscarea continua a oamenilor...si imi place sa surprind clipe din viata de zi cu zi.
As putea scrie un roman. cam asta ar fi :)
Post a Comment